Despre Constantin Brâncuși

1876 – 19 februarie/2 martie – la Hobita judetul Gorj, se naste Constantin, cel de-al cincilea copil al lui Nicolae si al Mariei Brancusi.

1883 – Brancusi pleaca “de acasa in lume”; este gasit de mama sa la Tg-Jiu si adus la Hobita; prima clasa primara la Pestisani.

1884 – cea de-a doua fuga de acasa a lui Brancusi; elev in clasa a II-a a scolii din Pestisani, fusese pedepsit pentru ca scrijelise banca cu briceagul; pleaca si se angajeaza ucenic la un negustor de butoaie.

1885 – Brancusi isi continua scoala primara la Bradiceni; moare Nicolae Brancusi  

1887 – inainte de a termina scoala primara, Brancusi fuge din nou la Tg-Jiu si se angajeaza   ucenic   in   boiangeria lui   Ion  Mosculescu;   e   readus,  in   cele   din urma, la Hobita.

1888 – Brancusi pleaca iarasi de acasa si intra baiat de pravalie la Slatina.

1889 – la Craiova, Brancusi se angajeaza la birtul fratilor Spitaru din Piata Garii, unde munceste uneori “18 ore zilnic”.

1893 – Brancusi e baiat de pravalie la “magazinul de marfuri si coloniale” al lui Ion Zamfirescu; in orele libere urmeaza cursurile Scolii de meserii.

1894 – 1898 – Brancusi se inscrie si urmeaza Scoala de meserii din Craiova, sectia sculptura.

1898 – 1901 – urmeaza Scoala de Arte frumoase din Bucuresti (sectia sculptura). Obtine numeroase diplome si mentiuni.

1902 – indeplineste stagiul militar in regimentul 26 Rovine din Craiova.este gazduit de Ion Geogescu Gorjan, caruia ii va face portretul.

1904 – Brancusi pleaca pe jos spre Paris, facand popasuri la Budapesta, Viena, Műnchen, Zűrich; strabate Alsacia, iar de la Langres pleaca cu trenul spre Paris.

1905 – 1906 – urmeaza Scoala Nationala de Arte Frumoase in Franta; lucreaza in atelierul lui Antonin Mercié.

1907 – Brancusi este angajat de Rodin ca practician.

1904 –1957 – Brancusi ramane in Franta, unde lucreaza in atelierul sau in lemn, gips, piatra, marmura, bronz; expune lucrari la diferite expozitii in tara si in lume; in aceasta perioada face cateva vizite in tara: 1914, 1921, 1930, 1937-1938.

1956 – 12 aprilie Brancusi isi lasa atelierul, prin testament, Statului francez.

1957 – 16 martie Brancusi moare si este inmormantat in cimitirul Montparnasse, Franta.

Ansamblul sculptural „Constantin Brancusi” de la Targu Jiu este un imn inchinat credintei. Intregul sistem unitar coaxial Masa Tacerii, Poarta Sarutului, Biserica Eroilor, Coloana Infinitului pare sa transmita ceva tainic, un adevarat mesaj evanghelic, o trecere spre transcendent

Biserica este viata acestui sistem, inima lui. Aceasta nu închide, nu margineste si nu diminueaza cu nimic valoarea operelor lui Brancusi, ca de altfel asezarea lucrarilor brancusiene pe axa Bisericii, in spatiul sacru al acesteia, nu este intamplare. In felul acesta depaseste timpul, au valoare de permanenta, de vesnicie, se ridica deasupra istoriei, se deschid, primesc libertatea infinitului. Nu poti, oricat ai privi de limitat sa le interpretezi in dimensiune „pamanteasca”.

Operele sale poarta in ele incarcatura mesajului crestin din Evanghelia lui Hristos: Calea, Adevarul si Viata.

Prin Masa Tacerii cu cele 12 scaune luam parte la Cina cea de Taina.

Inaintam apoi pe drumul crucii – Calea Eroilor. Drumul trece prin Poarta Sarutului – o poarta de triumf: dragostea e mai puternica decat moartea, dragostea este neinvinsa. Poarta Sarutului este de o simplitate cuceritoare. Motivul sarutului,  repetat de opt ori concentreaza parca semnificatia intregii porti( numarul 8 simbolizeaza infinitul, de atatea ori repetat apoi in Coloana fara Sfarsit).

Semnificativ pentru interpretarea si intelegerea dimensiunii crestine a cestor opere este si faptul ca Biserica pe axa careia au fost asezate este inchinata Sfintilor Apostoli.

Axul Coloanei este pe axul Crucii, simbol al inaltarii doar prin Jertfa Crucii. Coloana vietii – ce uneste cerul si pamantul – este semn al unei aspiratii nelimitate si al drumului spre desavarsire.

Ansamblul sculptural Constantin Brancusi isi are forta in acest mesaj evanghelic, isi are forta in aceasta imbinare puternica intre pamantesc si un vesnic dor de inalt, un vesnic dor de Absolut…